Capitolul 8

B.p.o.v.

Ajunsa inapoi in casa lui Edward,l-am gasit uitandu-se plictisit la televizor,aproape ca adormise,insa reveni repede cu picioarele pe pamant atunci cand izbisem cu putere usa de la intrare.

“Bella?Cum a mers intalnirea cu unchiul tau?” veni langa mine cuprinzandu-ma in bratele sale,apoi m-am departat usor de el.Stiam ca il durea atunci cand incercam sa creez o mica distanta intre mine si el,dar nu voiam ca el sa plateasca pentru o greseala oricat de mica pe care as face o.

“Depinde … trebuie sa ma mut cu el.Vrea sa ma supravegheze mai de aproape. Nu m-a interogat prea mult cu privire la incidentul cu acele pastile,dar stie ca m-ai scos din spital…” am oftat. “Vrea sa ma ajuti cu mutatul….dar mi se pare ciudat.Eu cred ca pune ceva la cale,si nu stiu ce… Oricum orice ar fi voi vedea.”

“C ear putea sa puna la cale?” ma intreba confuz.

“Nu stiu,dar orice ar fi, trebuie sa ma pregatesc psihic. Sa locuiesti si sa fii in grija unchiului meu ,poate fi placut,dar poate fi si a naibii de enervant. “ unchiul meu era un om mereu cu zambetul pe buze. Era ironic,un om plin de sarcasm si care in aparenta arata asemenea unui om caruia nu ii pasa de nimeni.Dar stiam ca inauntrul sau era un om bun,cald,dulce. Cred ca am fost singura persoana din lume in fata caruia nu isi ascundea si latura sa sensibila,pentru ca toti il cunosc drept. Gregory Swan, un om fara scrupule,care joaca doar dupa regulile proprii,un om rece si care te poate calca cu usurinta in picioare daca vrea. In mare parte,asa e. Dar el ma crescuse si in timpul in care locuisem cu el,se comporta asemenea unui tata iubitor. Ce e drept,nu mi-as dori sa fiu angajatul lui,pentru ca vazusem de nenumarate ori felul cum le vorbea.

Edward ma condusese pana la fostul meu apartament,tot ce am vrut sa iau au fost niste haine si o cruciulita pe care o aveam asezata pe peretele din camera mea.  In timp ce incercam sa o iau de pe perete,ceva parca incerca sa ma departeze de ea.Din nou aceeasi ochi de gheata ma priveau de undeva,fara ca eu sa ii pot vedea. Trebuia sa ignor acest sentiment de frica ce renastea incet in corpul meu,trebuia sa ignor teama care ma cuprindea cu fiecare secunda. Dar in momentul urmator simtisem ceva care imi intrese in corpul meu,facandu-ma sa imi fie rau.

“Edward…” am tipat intrand in graba in toaleta indreptandu-ma catre chiuveta pentru a ma spala pe fata.Simteam cum corpul meu incepea sa arda incet pe dinauntru.

“Da Bella?” se auzi vocea din camera alaturata.

“Ia-mi te rog cruciulita de pe perte si plecam.Am impachetat restul….” Am incercat sa fac o pauza tinandu-ma cu mana de abdomen.Ma ardea tot corpul pe dinauntru. Ma tineam cu mainile de marginile chiuvetei,privind incet in oglinda din fata mea. Nu vedeam nimic neobisnuit in afara de o imbujorare ciudata,si mici picaturi de transpiratie pe fruntea mea,care erau rezultatul a acelui ceva care imi facea corpul sa arda in interior.

“Am luat-o… Bella unde esti sa mergem.Am un sentiment ciudat aici ,si tot ce vreau e sa plec din casa asta mai repede scumpo.”

“Sunt in baie Edward….” Am spus cu ultimele puteri in timp ce fierbintela incepea sa ma lase sa respire.

In momentul urmator el intra,o cuta de ingrijorare fiind vizibila pe fruntea sa.

“Bella… ochii tai….”

“Ce e cu ei…am incercat sa ii spun in timp ce picioarele mele se inmuiara brusc facandu-ma sa cad. Insa bratele lui ma cuprinsesera inainte ca sa am orice posibil contact cu solul.

“Ai grija Bell,te puteai lovi….Oh Doamne…ochii tai,sunt atat de…negri. Pupila ta ori e mult prea dilatata ceea ce nu cred pentru ca ma vezi bine in lumina,oi nu siu…e ciudat.”

M-am ridicat din bratele sale uitandu-ma in oglinda,insa erau ciocolatii nu negri.

“Edward…nu inteleg despre ce vorbesti.Sunt ciocolatii,sunt ochii mei.Nu sunt negri. “ am spus chicotind,el uitandu-se atent la mine,apoi ma cuprinse de mana incercand sa ma scoata afara.

“Bella,sa mergem.Nu imi place aici in casa asta.” Ceva imi spunea ca acea femeie nu avea sa ma lase in pace.L-am urmat in grab ape Edward care ma condusese la masina,apoi ascultand indicatiile mele,ma conduse la casa unchiului meu.

Avea o casa imensa,in care fara probleme te puteai rataci oricand.Ajunsi la destinatie ,Edward ma ajutase sa ies din masina,apoi ne-am indrreptat impreuna catre usa de la intrare.Nici nu apucasem sa bat ca ,surpriza.Unchiul meu ne deschisese usa,zambindu-ne larg. Cunosteam zambetul acesta.Era ceva de genul “hmm,cum s ail torturez si pe asta?Ce sa ii fac sarmanului baiat?Mai exact ce sa ii zic?Sigur voi gasi ceva.” Deja imi era mila de Edward,si de ce nu,de pielea mea. Stiam ca va face niste glume si pe seama mea,altfel nu cred ca e multumit.Categoric nu e multumit…

“Bella…draga mea.Ati ajuns. “ apoi veni langa mine imbratisandu-ma pentru un scurt moment,apoi se uita in directia lui Edward.

“Oh, tu trebuie sa fii..lasa-ma sa ghicesc. Dr.Edward Cullen. Iti raman profund indatorat ca ai salvat-o pe nepoata mea.”

“Placerea a fost de partea mea domnule.”

“Spune-mi Greg,nu sunt chiar atat de batran.” Ii spuse zambind. “Acum intrati.Cina va asteapta.”

Categoric nu e de bine.Unchiul Greg era amabil? Da ceva punea la cale. Si anume “CUM SA IL UMILIM PE EDDY “.

Ne-am asezat cu totii la masa,dar era ciudat,mie inca nu imi era foame. Nu puteam manca.

“Bella,mananca ceva,doar stii ce bine gateste Dorothy.” Dorothy era o femeie in jurul varstei de 60 de ani,pe care unchiul meu o angajase pentru a ne gati si a se ocupa in mare de casa.

“Nu imi e foame unchiule…”

“Bella nu ai mancat nimic de ieri,si ieri ai avut o perfuzie…Trebuie sa mananci ceva… incearca.” Vocea lui Edward parea ingrijorata,in timp ce ochii unchiului meu se marira.

“Bella….iarasi tii cura de slabit? “ ma intreba.

“Aaaa… da…asta e..tin o cura.” I-am spus zambindu-i.

“Dupa ce pleaca Edward,te urc pe cantar,chiar si cu forta,si vedem cate Kilograme trebuie sa mai pui pe tine,nu sa slabesti.Esti slaba.”

Cum puteam sa ii explic ca ceva parca imi pusese un nod in stomac si nu ma lasa sa mananc?Era acelasi ceva sau cineva care imi bantuia visele,care imi controla emotiile,acelasi ceva care se juca cu nervii mei ,cu psihicul meu…

Dupa masa unchiul meu se uita zambind ,teoretic angelic –dar eu cunosteam acel zambet – cand la mine cand la Edward,avand mii de intrebari ironice,si mii de glume in privirea sa.

“Copii… de cand va cunoasteti?” ne intreba cat se poate de serios.

“De cand eram copii?de mai bine de 8 ani.” Edward ii raspunse.

“Si acum….sunteti impreuna?” intreba cu un zambet larg.

“Nu chiar …” i-am raspuns incordandu-ma simtind privirea trista a lui Edward langa mine.

“Serios? Nu as fi zis asta…” ne zise chicotind.

“De ce?” l-am intrebat fara sa gandesc,iar ceva imi spunea ca mai bine nu intrebam.

“Bella…uita-te la el cum te priveste la naiba. Se vede tot ce simte pentru tine doar din felul cum te priveste. Si nu mai zic de tine. Ar trebui sa iti aduc o oglinda sa te vezi cum te uiti la el. Sunteti indragostiti unul de altul,dar sunteti cam orbi.” Ne spuse chicotind,facandu-ma sa rosesc. Daca as fi fost in stare sa mor aici,as fi facut-o cu cea mai mare placer,doar sa scap de tortura numita “Unchiul Greg…”

“Aaaa la dracu Bella….. nu ai mai fi asa tensionata daca ati face mai mult sex. “ acesta era momentul in care Isabella Swan ar fi trebuit sa faca un stop cardiac.Nu se poate sa fi zis asta… “Stati…faceti sex nu?Ce e asa jenant.Acu draga mea,nu trebuie sa rosesti e ceva normal. Edward…daca ai in plan sa intri in pantalonii nepoatei mele,sa aveti in plan sa va protejati. Nu prea am chef de copii mici prin casa.” Lovitura sub centura.

“Stati linistit.Eu si Bella nici nu suntem impreuna ..” acum parca ma durea pe mine vorbele lui.

“Neah… o sa fiti.Stiu eu asta. “ vocea unchiului meu se auzi ca o soaptea,apoi se astern linistea in camera pana cand pagerul sau se auzi.

“Trebuie sa plec .Am plecat.Si Bella….partea legata cu tine pe cantar,ramane valabila cand revin. Aaa…si Edward..te mai astept pe aici.”

In momentul urmator el disparu pe usa iar eu ramasesem cu gura larg deschisa de soc,uimire…nervi….

“Bella…unchiul tau e Greg Swan???La naiba…e cel mai bun medic pe care il stiu…”

“Crede-ma…e ultima mea grija acum cat e de bun sau nu… Vreau sa intru in pamant de rusine acum” i-am soptit lui Edward care incepu sa rada langa mine.

“Stai linistita.Am lucrat cu el la doua sau trei cazuri,si sunt obisnuit cu umilirile lui…Asa ca,asta a fost o nimica toata.”

“E bine atunci,inseamna ca…nu te va deranja sa mai vii pe aici…nu?” i-am spus apropiindu-mi buzele de ale lui.

“In calitate de ce Bella…” imi supsese confuz.

“In calitate de iubit?E bine?”

“Da” apoi imi cuprinsese fata in mainile lui,sarutandu-mi delicat buzele.

Capitolul 7

E.p.o.v.

Era dimineata,iar cand deschisesem ochii,ea nu era langa mine.M-am ridicat repede din pat incepand sa o caut.

Statea in balcon fumand o tigara si uitandu-se pierduta la picaturile de ploaie.

“Bella?”

Ea nu raspunse,doar isi intoarse privirea catre mine.

“Esti bine?” am intrebat-o in soapta.

“Cred ca da… Nu stiu… nu cred… nu conteaza!” imi zise in graba incercand sa caute raspunsul cel mai potrivit la intrebarea mea.

“De cat timp te-ai trezit?” m-am uitat la ceas pentru a vedea cat era ora,era 9:00 dimineata.

“Cred ca de aproape doua ore….” Imi spuse uitandu-se din nou la picaturile de ploaie ce cadeau furioase din cer.

Dintr-o data isi indrepta privirea trista catre telefonul pe care il avea in mana ei stanga si care incepu sa sune.

B.p.o.v.

Telefonul imi suna pentru a doua oara in dimineata aceasta.Trebuia sa raspund,altfel lucrurile vor iesi urat.

“Alo?”

“Bella… nu am incheiat discutia de dimineata.Atunci a trebuit sa inched pentru ca aveam o urgent.”

“Da…inteleg” i-am raspuns barbatului furios din spatele receptorului.

“Ce ti-a trecut prin cap? Esti inconstienta?Credeai ca nu voi afla de tentativa ta de a inghiti un tub intreg de Xanax? Si inca unul de 50 mg. Voiai sa te sinucizi?Ce naiba?”

“Imi cer scuze,nu am avut astfel de intentii…”

“Scuze!!!???” vocea lui se auzi ca un tipat de acum. “Te astept in maxim doua ore in  cabinetul meu…Singura!!! Ai inteles?”

“Ce se intampla daca nu as veni?” l-am intrebat scurt.

“Nu ai vrea sa stii…Acum grabeste-te…Ai dat de belea domnisoara…. Ne vedem la ora 11:00 in cabinetul meu,ne-am inteles?”

“Da…La 11:00 in biroul dumneavoastra.Am inteles.” Apoi imi inchisese telefonul. Uram cand reusea sa ma controleze in halul acesta.

Cand mi-am asezat telefonul in buzunarul hanoracului,puteam vedea privirea ingrijorata a lui Edward.Probabil ca nu intelesese nimic din toata conversatia mea.

E.p.o.v

“Edward… imediat va trebui sa plec.Am de dat niste explicatii.” Imi spuse zambindu-mi trist,eu neintelegand nimic.Dar nimic din ce vroia sa imi zica.

“Explicatii?Cui si de ce?” am intrebat-o.

“E o poveste lunga….” Mi-a raspuns scurt.

“Uite,am timp si chiar vreau sa stiu….nu support gandul ca imi ascunzi ceva Bella… cat luam micul dejun,imi povesteti…in regula?” ea ofta apoi dadu din cap aprobandu-ma.

Am asezat in liniste masa facandu-I semn apoi sa se aseze si ea langa mine sa manance. Lua o inghititura apoi isi impinse farfuria deoparte.

“Bella…. Recunosc ca nu sunt maestru bucatar,dar chiar atat de rau gatesc?”

Ea rase incet,mai mult pentru ea,apoi isi ridica privirea catre mine.

“Nu imi e foame…” ceva ma facea sa nu o cred.

“Bella,trebuie sa mananci… Nu te cred ca nu iti e foame.Vrei sa iti pregatesc ceva ce ti-ar place mai mult?”

“Nu” tipa la mine ochii ei devenind negri,intunecati,parca nu mai era Bella in fata mea,ci o persoana diferita.

Dupa cateva minute ochii ei redevenisera la loc ciocolatii.

“Imi…imi cer scuze.Nu stiu ce m-a apucat…”

“Nu face nimic Bella…doar ca ai reusit sa ma sperii un pic…” am oftat. “Bella…ca veni vorba,trebuia sa imi povestesti cate putin…nu?” i-am facut din ochi iar ea chicoti.

“Da ,asa e…doar ca nu stiu cu ce sa incep ca sa imi fie mai usor sa iti povestesc.”

“Cu ce vrei tu Bella…doar sa fii sincera.Cand simti nevoia sa te opresti.Imi spui.Bine?”

Ea doar dadu usor din cap.

“Cel care m-a sunat in dimineata aceasta,e unchiul meu.Inainte ca parintii mei sa moara,am fost data in grija lui.Asta este si motivul pentru care nu prea mai ajung prin fostul meu orasel de aproximativ 8 ani.  Unchiul meu a avut grija de mine de parca as fi fost propriul lui copil. M-a dat la cele mai bune scoli, mi-a gasit profesori care sa ma mediteze inca de la 16 ani,pregatindu-ma incet de o cariera de medic. In cazul in care nu stiai,sunt studenta la medicina…. Unchiul meu si-a dorit mereu un copil ,care sa ii calce pe urme,dar din pacate nu a avut unul.Din acest motiv,inca din primele minute in care a preluat custodia mea,déjà imi planifica ce profesori o sa ma mediteze,felul in care incepand de la 17 ani mergeam cu el prin clinici pentru a vedea tot felul de cazuri…. Vrea sa fiu buna in ceea ce urmeaza sa fac,mai mult decat buna,din acest motiv a fost sever cu mine.A auzit de incidental cu pastilele pe care le-am inghitit,si acum urmeaza sa imi tina niste predici… “

“De unde a auzit de incident?Nu avea cum…” i-am raspuns incet.

“Edward… unchiul meu e medic. E destul de cunoscut si are suficiente relatii prin spitale si multi dintre medici ma cunosc avand in vedere ca inca de pe la 17 ani ma plimb prin spitale la bratul sau. La ora 11:00 trebuie sa fiu in cabinetul sau…“

“Sa inteleg ca urmeaza niste clipe nu prea frumoase.” I-am spus zambindu-i in timp ce i-am asezat o suvita de par dupa ureche.

“Stii ce e cel mai rau?”

“Ce Bella?”

“Ca nu stiu ce sa ii explic. Ca de cand ne-am plimbat intr-o casa parasita,am cosmaruri,vad umbre,aud voci…si un spirit al unei femei nebune ma hartuieste? Ce sa ii spun?Am noroc ca nu imi poate vedea zgarieturile si vanataile de pe corpul meu…altfel sigur imi semneaza bilet de trimitere la psihiatrie…”

“Vrei sa vin cu tine?”

“Nu Edward…a specificat sa vin SINGURA… asta inseamna ca stie cine a dat o spaga serioasa sa ma scoata din spital si cam stie ca Dr. Cullen, a fost cel care m-a salvat…desi nu mi-a spus la telefon,sunt sigura ca ma va interoga la spital.”

Urma o pauza in care nu mai spunea nimic,doar se ridicase de la masa si se duse langa fereastra.

“Bella? Unchiul tau… are vre’un rol in faptul ca ma eviti?”

“Mai mult sau mai putin Edward… Gandeste-te ca nu s-ar gandi de doua ori sa te ‘striveasca’ si sa te faca sa iti iei adio de la cariera ta,daca lucrurile intre noi ar merge rau… “ ofta apoi se apropie de mine. “Pur si simplu nu vreau sa ti se intample nimic din cauza mea.Acum daca ma scuzi merg sa ma schimb si apoi plec… Ma asteapta si nu vreau sa intarzii si sa ii mai dau si alte motive sa se lege de mine.”

B.p.o.v.

La ora 11:00 era in fata cabinetului sau.Am batut timida la usa apoi am intrat zambindu-i unchiului meu.

“Stiam ca ai sa fii punctuala Bella mea,nu iti sta in caracter sa intarzii sau sa iesi din cuvantul meu. Sa te mai intreb de ce ai luat pastilele? Nu cred ca are importanta asa e?Oricum peretii spitalelor mereu au urechi…”

“Stiu… Oricum,a fost doar un accident stupid si nu se va mai intampla.Voi si mai atenta…”

“Bineinteles ca nu se va ma intampla. De astazi te vei muta din nou in casa mea. Vreau doar sa fiu precaut draga mea. Nu vreau sa ti se intample nimic rau.Parintii tai au avut incredere in mine.”

Am oftat.Nu stiam ce sa ii raspund,vestea ca voi locui din nou cu unchiul meu trebuia sa fie una buna in mod normal.Unchiul meu nu era un om atat de rau.Era un om glumet,radeam mult cu el.

“Apropo…e un baiat bun Edward Cullen. Si ca si doctor…. Va avea un viitor stralucit.Imi place mai mult de el decat de Andrew…  Si tatal lui Dr. Carlisle Cullen… e si el o legenda. Ai un ochi bun in ati alege iubitul,….” Mereu ironic…

“Da eu un baiat bun,dar nu cred ca e iubitul meu…”

“Ce te opreste? Esti tanara,esti frumoasa…haide… aaaa si daca tot te muti… roaga-l sa tea jute cu mutatul. Eu mai am pana diseara program in spital…Acum fuga…grabeste-te….”

La asta nu ma asteptam.Unchiul meu ma indemna sa imi ascult inima…era ciudat,iar veste ca ma voi muta la loc cu el…era de bine?Era de rau? Nu stiam ce sa zic.Cum ar fi ca acea nebuna care imi bantuie visele si viata,facandu-ma sa traiesc in frica si in intuneric,sa imi faca viata un cosmar si in casa unchiului meu? Nici nu vroiam sa imi imaginez,pentru stiam,simteam ca voi avea de infruntat si acestea in curand.

Capitolul 6

B.p.o.v.

Era prima noapte pe care o petreceam in casa lui Edward. Stateam intinsa in patul din camera pe care Edward mi-o oferise iar mii de ganduri contradictorii imi treceau prin minte.

“Ce cautam aici? “ era prima intrebare pe care mi-o adresasem mintal iar raspunsul veni la fel de repede “Nu voiam sa fiu singura dupa cele intamplate in ultima perioada…” dar era ceva mai mult de atat… vorbele pe care mi le spusese in spital si pe care le auzeam cu greu,imi dadura speranta de a lupta cu forta care ma tragea spre necunoscut si intunericul mortii. El ma iubea,eu eram confuza… sentimentele mele pentru el erau inca ascunse,ferite,dar eu eram constienta ca ele existau in adancul inimii mele.Il iubeam,da… doar ca nu voiam sa recunosc.Era mult mai usor de a inchide toate sentimentele in inima mea si de a le ascunde de restul lumii.

O singura data am vrut sa ii confesez sentimentele mele,dar in viata lui aparuse Tanya,asa ca vointa mea disparu atunci cand o vazusem.Era perfecta,frumoasa… mai mult decat frumoasa.Era ireala.

Era atat de intuneric.Ma ridicam incet din pat indreptandu-ma catre fereastra vazand norii care se impanzeau pe cerul negru al noptii reci. M-am asezat pe scaunul de langa fereastra privind intens cum vantul misca crengile copacilor in intensitatea lui. In scurt timp picaturile de ploaie incepeau sa se izbeasca de fereastra sunetul lor fiind atat de placut,mangaindu-mi urechile. Imi placea ploaia,era pura,era unica in felul ei.Imi placea sa cred ca ploaia venea pentru a spala din tot raul ce plutea in lume.

Ma jucam cu o suvita de par intre degetele mele pana cand camera se lumina datorita unui fulger in scurt timp facandu-si aparitia un tunet ce ma facu sa tresar. “Bella…e doar o furtuna.Nu are de ce sa iti fie frica.” Mi-am repetat in gand ridicandu-ma de pe scaun si mergand catre pat. M-am asezat incet pe marginea lui inca privind in camera ce era luminata din cand in cand doar de  fulgere. Geamul se deschise brusc facandu-ma sa tresar din nou.Probabil era din cauza furtunii. Am inchis cat de repede geamul iar in camera puteam simti o briza rece,era la fel de rece precum moartea trimitandu-mi fiori in tot corpul.

Totul se  linisti din nou,dar o liniste ciudata ce ascundea ceva rau in esenta ei.Totul dura pana cand simteam o apasare cumplita peste inima mea,ma simteam urmarita,ma simteam privita de cineva apoi la urmatorul fulger in coltul camerei putusem vedea in treacat silueta unei femei care parca se indrepta cu pasii greoi catre mine.

Nu,nu se poate…. Venisem aici doar pentru a fi in siguranta. Camera se lumina din nou iar silueta disparu iar ceva ma atinsese pe umar.

M-am intors,nu era nimeni…doar intuneric.

Camera se lumina din nou iar femeia aparu din nou in fata mea,de data aceasta chipul ei fiind intunecat privindu-ma cu ochii negri de furie ,disparand din nou… O vazusem atat de clar.Era silueta unei femei inaltute,cu parul lung. Era frumoasa. Ochii ei parca iti patrundeau in suflet.Buzele ei se oprira la urechea mea soptind cuvinte fara sens,cuvinte pe care nu le intelegeam prea bine,dar pe care intr-un final le intelesesem.

Ma indreptam catre usa camerei cand ceva ma trase inapoi strangandu-ma de umar,tinandu-ma pe loc si blocandu-mi pentru cateva minute orice sansa as avea pentru a fugi. o durere imi aparu pe umarul meu.Am privit catre el,si sangera. Ma ranise din nou ma durea si frica era singura care imi domina corpul ,un tipat asurzitor scapandu-mi printre buze.

E.p.o.v.

Dormeam cand tipatul ei ma trezise.Era Bella…fara sa stau pe ganduri m-am dat jos din pat alergand catre camera ei.

Cand intrasem ea statea in genunchi pe podea ,plangand si cu umarul sangarandu-i.Puteam vedea ochii ei ciocolatii cum erau inundati de lacrimi,cum erau inundati de frica,iar eu ma simteam neputincios pentru ca nu reuseam sa opresc toate acestea. Nimic nu e mai dureros decat sa vezi persoana de langa tine cum sufera in tacere si nu poti face nimic sa o ajuti.

“Bella… ce s-a intamplat” am intrebat-o apropiindu-ma de ea si ajutandu-o sa se ridice.

“E ea din nou… nu ma va lasa in pace. Nu inteleg ce vrea de la mine. Vreau doar sa inceteze….” Imi spuse printre lacrimi rana sangerandu-i.

“Bella,sa mergem sa curatam rana inainte de a se infecta sis a vedem cat de adanca e….” nu stiam ce sac red.Eram medic,in mod normal nu ar trebui sa cred in aceste lucruri lipsite de logica,de orice ar putea fi explicate in mod normal. Dar nici macar eu nu imi puteam explica tot ce se intamplase in ultimele zile

Ea ma urma ,corpul ei tremurand.

“Cat este ora?” ma intreba in timp ce ii stergeam rana cu grija.

“E doua dimineata Bella… apropo,rana e urata. E la fel cu cea de pe mana.E exact facuta de aceeasi persoana. Pot vedea asta. E identica…” intr-un final terminasem de curatat si pansat rana.

“Edward? Te rog… iarta-ma ca sunt asa un ghimpe in coaste. Esti obosit,ar trebui sa mergi sa te odihnesti..” imi spuse zambindu-mi cald.

“Bella… sa nu mai spui asta.Bine? “ ea se intoarse cu spatele catre mine indreptandu-se catre scari pentru a urca in camera ei.

“Bella… “ am strigat sperand ca se va intoarce.

“da Edward?” ochii ei ciocolatii ma priveau intens.

“Te iubesc micuto …” cuvintele mi-au iesit usor printre buzele mele.

“Eu …eu…” se blabaia rosin timid .Era atat de dulce. “Nu stiu ce sa zic Edward.Doar…” facuse o pauza scurta in timp ce se apropia incet de mine

“Da Bella?”

“Doar…  te iubesc…” in acel moment inima mea se bloca,apoi luase la galop.

Doar am strans-o in brate,la pieptul meu…locul de unde nu vroiam sa ii maid au drumul vreodata.

“Haide scumpa mea…la somn,vorbim maine dimineata… si nu cred ca te voi lasa sa dormi singura…nu vreau sa ti se mai intample ceva…”

Ea aproba din cap,stergandu-si incet lacrimile prezente in ochii ei,apoi isi infasura degetele de ale mele urcand impreuna scarile.Ochii ei insa cercetau intunericul,ii era frica…

Se aseza in pat ,invelindu-o incet cu asternuturile moi. Am strans-o la pieptul meu asteptand ca ea sa adoarma ceea ce se intampla intr-un final,lucru de care aveam nevoie pentru a putea adormi si eu.

Capitolul 5

B.p.o.v

Vroiam sa dorm,dar pleoapele mele refuzau cu desavarsire sa se inchida. Nu eram singura in camera,puteam simti presenta cuiva,puteam simti cum cineva parca ma privea cu intensitate parca incercand sa vada prin mine.Am incercat sa ma intorc pe partea cealalta a patului,vrand sa dorm,dar ceva trase patura de pe mine aruncadu-o pe podea si parca puteam simti cum cineva imi facea semn sa imi dau jos lantisorul de la Rosalie… Dar nu puteam sa il dau jos.Simteam ca era singurul lucru care ma proteja de orice imi dorea raul in acest moment.

Am facut pasi micuti catre usa care dadea in hol si in mod ciudat lantisorul meu se agata de tricoul meu ,rupandu-se si cazand pe podea. Era un semn rau,ma simteam amenintata. Unele imagini imi aparura in minte,cu mine plina de sange pe podeaua rece,zacand fara suflare iar o furie necontrolata imi cuprindea corpul nedorindu-mi altceva decat sa mor.

Era prea mult. M-am ridicat din pat indreptandu-ma catre dulapiorul cu medicamente punand apoi man ape primul tub de calmante pe care il vazusem.

Nu stiam ce fac,nu eram constienta de ce fac,dar ceva parca imi controla corpul. Am luat tubul apoi m-am indreptat catre bucatarie. Am luat putina apa intr-un pahar apoi incepeam sa iau pastilele din acel tub una cate una,pan ail golisem iar corpul meu apoi constientizasem de ce facusem.Era gresit,dar ceva ma fortase sa o fac. Nu stiam ce sa fac acum.Trebuia sa scap de toate medicamentele din corpul meu dar cum.Am format numarul lui Edward.

“Alo?” imi raspunse cu o voce somnoroasa. “E ora 3 dimineata… in caz ca nu stiai si eu dorm la ora asta…” imi spuse cu o usoara iritare in voce.

“Edward,sunt Bella….”

“Bella?” vocea sa parca se trezi la viata instantaneu. “S-a intamplat ceva?” imi spuse apoi panicat.

“Da … sa spunem doar  ca am inghitit un tub intreg de calmante,cred ca erau Xanax… ce sa fac…”

“Ce ai facut?” parea ingrozit dupa felul cum tipase in telefon. “Acum cat timp ai luat pastilele?Vin cat pot de repede Bella,trebuie sa mergem la spital.”

“Cred ca au trecut maxim 5 minute de cand am terminat tubul de luat…te rog…nu…stiu ce sa fac…”

“Bella…trebuie sa faci tot posibilul sa incerci sa le vomiti inaite ca ele sa inceapa sa se absoarba in organism,lucru care probabil nu o sa dureze foarte mult pana o sa se intample.Acum …mergi in bucatarie si fa-ti un amestec de 5 albusuri crude de ou cu sare,si va trebui sa il bei repde e cel mai bun amestec posibil pentru a te ajuta sa le elimini cat mai repede.Te va ajuta…acum fugi si fa ce ti-am spus iar eu voi veni spre tine.Sa lasi usa descuiata pentru orice eventualitate,in caz ca nu vei putea sa deschizi cand voi ajunge…”

Imediat ce inchisese telefonul,am plecat in graba catre bucatarie.Am luat ouale separand albusurile pe care le-am pus intr-un par,peste care am adaugat sare.Ce urat arata amestecul.Imi provoca greata doar privindu-l,nu mai trebuia sa zic nimic despre miros care era oribil. Am ridicat paharul bandu-l repede si imediat au aparut si efectele… iar o parte din medicamente reusisem sa le elimin.Totusi  incepea sa imi fie rau …iar totul se vedea in ceata…pamantul incepand sa fuga de sub picioarele mele. Puteam distinge o umbra langa mine,umbra unei femei care se apleca langa mine,incepand sa imi sopteasca la ureche.

“In curand Bella…in curand…nu va mai dura mult si totul se va termina.” Apoi disparu iar niste maini puternice se infasura in jurul meu ridicandu-ma.Era Edward,venise… apoi totul deveni negru lumea disparand incet de langa mine.

E.p.o.v.

Bella inghitise un tub intreg de Xanax,asta nu era de bine.Stiam ca trebuia sa ma misc repede.Odata ajuns in fata apartamentului ei am intrat fara ezitare in casa si o vazusem pe Bella zacand pe podeaua din camera de zi ,inconstienta… Am ridicat-o in bratele mele iar un sentiment de neputinta imi cuprindea incet corpul.Ma simteam neajutorat,asa ca am fugit repede cu ea in bratele mele catre masina apoi am condus ca un nebun catre spital.

Inca de cand am intrat cu ea in spital ,doctorul a preluat-o imediat. Nu puteam decat sa astept.Nu puteam face nimic altceva decat sa astept,secundele trecand atat de greu.Asteptam cu disperare ca cineva sa imi spuna ceva …orice…Eram resident in acest spital asa ca il cunosteam  pe medical care o preluase pe Bella,era un medic bun asa ca aveam incredere ca ea va fi bine,cel putin speram… speranta moare ultima.

Trecusera aproape 2 ore de cand asteptam pe hol in fata salonului unde fusese  dusa Bella,si nimeni inca nu iesea.Ma intrebam de ce dura atat de mult.nu mai aveam rabdare sa astept asa ca mai aveam putin si intram peste ei acolo vrand cu disperare sa stiu maca putin despre starea ei,insa gandurile mele trecura la fel de repede precum venisera pentru doctorul iesise intr-un final picaturi de transpiratie fiind prezente pe fruntea lui.

“Dr. Cullen sunteti ruda cu ea sau doar o cunostinta?” ma intrebase expresia lui fiind rece si incordata.

“Ea e iubita mea…” am raspuns fara sa gandesc,dar asta imi doream sa fie pentru mine… “cum se simte?”

“Nu pot sa ma pronunt inca,dar pot sa va spun ca e o luptatoare.E bine ca a reusit sa elimine o parte din pastile prin voma,dar o parte a reusit din pacate sa se absoarba…De 2 ori era sa o pierdem, dar inima ei e puternica… am reusit sa o stabilizam,dar e in stare critica.E in coma iar urmatoarele ore sunt cele mai importante pentru a vedea daca va supravietui sau nu.Important e ca partea cerebrala a ei nu a avut de suferit…Am facut tot ce se putea,dar acum depinde de ea…”

“Pot merge sa o vad?” am intrebat simplu.

“Desigur… Acum trebuie sa plec.Daca apare vreo schimbare,va rog sa ma anuntati…”

Am dat din cap urmand apoi sa intru in graba in salon.

Bella statea intinsa pe patul de spital,era un inger adormit … o priveam neincetat analizandu-I fiecare centimetru al fetei sale angelice. Mi-am intins o mana catre obrazul ei roziu vrand ca ea sa se trezeasca la atingerea mea…dar nu.Era doar o speranta. Bella statea cu ochii inchisi dormind…sau cel putin asta imi doream.Ca ea sa doarma.

“Bella….de ce ai facut asta?Ce ti-a trecut prin minte?” mi-am facut curaj sa ii vorbesc cuprinzandu-i palma micuta apoi ducandu-o la brazul meu. “Te iubesc Bella ,nu vreau sa te  pierd.Nu acum. Vreau sa lupti… ma auzi? Lupta… pentru mine! Mi-ai zis ca te pot rapi pentru o eternitate daca asta imi doresc.Si asta imi doresc. Dar pentru asta e nevoie ca tu sa lupti frumoasa mea…. Te rog… lupta!” incercam sa ii vorbesc.Nu stiam cat la suta putea sa auda din ce ii spuneam,dau daca putea auzi macar un cuvant,dar simteam ca trebuie sa ii vorbesc.

“Bella… sincer,cand am auzit ca prietenul tau,Andrew,sau cum il chema te-a parasit, ma intristam gandindu-ma la suferinta ta,pentru ca tineai la el.Dar in acelasi timp ma bucuram pentru ca puteam avea o speranta ,o speranta pentru a lupta pentru iubirea mea pentru tine. Alice ,si fratii mei stiau adevarul despre sentimentele mele,fata de ei nu ma ascundeam niciodata.Dar fata de tine Bella,mereu trebuia sa le tin ascunse,pentru ca imi era frica sa nu te pierd definitive. Te iubesc,si iti promit ca nu te voi rani absolut niciodata. ..Bella te rog,lupta pentru mine…” cateva lacrimi micute ii aparura in colturile ochilor ei inca inchisi iar mana ei micuta imi stransese palma dar usor,pentru ca era lipsita de putere,in timp ce buzele ei schitara un zambet sters si prea mic pentru a fi observant in mod obisnuit. Bella isi revenea. Lupta pentru viata ei exact asa cum o rugam.

Am iesit repede din salon strigand dupa acelasi doctor care o reanimase pe Bella iar el veni in graba.

“Cred ca isi revine. “ i-am spus cu un zambind fericit ca Bella ma asculta. Doctorul ii facuse o examinare rapida pentru a vedea mai exact ce se intamplase.

“E un miracol… e o luptatoare in adevaratul sens al cuvantului. Isi va reveni,si ce e mai important nu va ramane cu sechele.Acum va trebui sa plec. Apropo ,Dr. Cullen ,nici cand aveti cateva zile libere,nu le puteti sta acasa linistit. Voi trece peste doua ore sa vad ce face.Cred ca se va trezi pana atunci. Calmantele cred ca au inceput sa iasa din organismul ei.”

Am stat langa ea urmatoarele ore neparasind inceperea nici pentru o secunda.Vroiam sa fiu langa ea atunci cand ea se va trezi.

Era aproape 10 dimineata cand deschise timid ochii ,privirea sa fiind ingrozita.

“Edward… si eu te iubesc” fusese primul lucru pe care il zise atunci cand ma descoperise cu privirea. Si cu toate ca trecusem printr-un cosmar si prin clipe de groaza gandindu-ma ca s-ar putea sa o pierd, inima mea tresari la auzul vorbelor ei.

“Sunt aici Bella…sunt aici.Sunt langa tine…” am spus sarutandu-i fruntea incet.

“Edward… vrea sa ma elimine ,stiu asta. Ea…. Stiu asta. Acum nu e aici,dar stiu ca atunci cand voi ramane  singura…va veni iar.” Spunea printre lacrimi. “Edward… aseara a reusit sa ma controleze facandu-ma sa inghit pastilele… data viitoare va fi mai rau.”

“Shhh… voi fi langa tine Bella. Nu voi permite sa te las singura nici macar pentru o secunda.Astazi voi incerca sa te scot din spital …acum asteapta sa vorbesc cu doctorul.”

Am iesit din salon gandindu-ma la cine i-ar dori raul ei…cine ar putea sa o manipuleze in acest fel,sau mai bine zis ce…si de ce? Nu avea nici un sens.

***

Cateva ore mai tarziu,dupa ce am reusit sa mituiesc medical ce a internat-o pe Bella pentru a ii semna biletul de iesire din spital, am plecat alaturi de ea acasa.Doar ca nu o duceam inapoi in apartamentul ei ci aveam sa o duc acasa la mine. Ma voi asigura ca atata timp cat eu voi fi in preajma ei nimic rau nu I se poate intampla.

Bella  a fost usor de convins cu ideea de a locui impreuna cu mine,cel putin pentru o perioada,mai ales ca nu vroia sa se ma intoarca in acel loc singura.Vroia doar sa evadeze si puteam vedea asta limpede in ochii ei ciocolatii.

„Edward?” imi spuse imediat ce intrasem pe usa apartamentului meu.

„Da scumpa mea…”

„Multumesc ca esti alaturi de mine. Vreau doar sa gasesc o cale sa pun capat acestui blestem….”

„Vom gasi impreuna raza de lumina din acest intuneric Bella…impreuna vom resui.”

Capitolul 4

B.p.o.v.

O noua zi incepea, si ma simteam schimbata… dar nici eu nu stiam in ce fel schimbata.Doar schimbata. Ma ridicam incet din pat observand ca eram singura in camera. Am aruncat o privire la ceasul de pe noptiera si arata ora 10:00,probabil se trezise,de fapt cred ca toata lumea se trezise.Inainte sa cobor jos,am deschis repede laptopul lui Edward pentru a cauta pe internet lista zborurilor catre New York care vor fi in cursul zilei de astazi,si ma oprisem la cel care era la ora 14:45…Nu aveam timp de pierdut asa ca trebuia sa plec.

M-am imbracat apoi am coborat in liniste pe scari.

“-Bella… vino tocmai asezam masa .Te-am asteptat sa te trezesti ca sa luam micul dejun cu totii.” Alice zambi.

“-Nu mi-e foame.” Am raspuns indiferenta.De obicei mancam dimineata,dar acum efectiv nu imi era foame. “Cred ca voi pleca pana acasa.Vreau sa imi iau si restul bagajelor.Plec! la 14:45 am primul zbor,si il iau pe acela..” nu stiam de ce,dar tot ce voiam in acel moment ,era sa plec departe.

“-Bella,ce iti veni?” ma intreba Rosalie ingrijorata in timp ce Edward ma privea cu ochii tristi si ingandurati.Probabil credea ca seara trecuta doar glumisem,jucandu-ma cu sentimentele lui,pentru a pleca a doua zi.

“-Doar vreau sa plec.Scuzati-ma!” Apoi m-am departat de ei indreptandu-ma catre iesire in graba. Probabil ii socasem prin comportamentul meu rece,dar nici eu nu stiam ce e cu mine in dimineata aceasta.Nici macar eu nu stiam de ce ma comportam asa,nu aveam curajul nici macar pentru a ma intoarce pentru a imi lua ramas bun de la ei.

Iesisem din casa cand in langa mine aparu Edward care ma opri din mers.

“-Bella,de ce vrei sa pleci?” ma intreba cu o voce trista.

“-Doar vreau sa plec.Nu stiu de ce…dar vreau sa plec.Asa simt.” I-am raspuns indifferent radicand din umeri.

“-Atunci… seara trecuta a fost doar …” facu o pauza apoi continua. “Nimic,uita ce vroiam sa zic ,uita ce ti-am zis aseara Bella.E mai bine asa.” Dintr-un motiv anume ma durea acest lucru.Ma durea sa vad cum singura eram pe punctul de a da cu picioarele la ceva ce mi-ar face inima sa vibreze de fericire,la cineva care stiu ca m-ar face fericita.

“-Edward,nu ai nici o vina … Sa stii ca … nu vreau sad au cu piciorul la tot  ce mi-ai spus seara trecuta,nu vreau sa renunt la sansa de a fi unul langa celalalt…”

“-Atunci de ce vrei sa pleci Bella?” trebuia sa gasesc o scuza buna pentru a ii motiva plecarea mea dar nu aparu nimic in mintea mea.

“-Ma simt ciudat.Toate cele ce s-au intamplat in ultimele 24 de ore… chiar m-au facut sa nu mai stiu ce e real si ce nu.Ce e normal si ce nu!? Vreau doar sa plec de aici. Simt ca in orice moment acel ceva care mi-a facut rau ,se va intoarce…” am spus in timp ce puteam simti groaza care imi cuprindea intreg corpul.

“-Bella…ce te face sa crezi ca nu te va urmari?” Vocea lui Jasper aparu din spatele  lui Edward,urmat  de Alice.

“-Nu stiu,dar daca plec,poate voi scapa.Merita incercat. Orice ar fi, parca ar incerca sa imi ‘faca felul’ si daca mai continua ,in curand o sa reuseasca.Va rog … trebuie sa intelegeti”

“-Bella,dar daca sa zice ca ti se intampla ceva acolo…nimeni nu va fi langa tine acolo.” Rosalie incerca sa imi explice.

“-Nu-mi pasa vreau doar sa evadez de aici… “

“-Vin cu tine…  si asa mai am doar 6 zile libere pana sa incep iarasi munca.Poate ca as putea sa merg cu tine.” Edward sugera zambindu-mi acel zambet strengaresc care cred ca zapacea orice fata,iar fratii sai deschisera larg ochii ,uimire combinata cu o portie buna de soc fiind evident in privirile lor.Alice chicotea sarind in sus si in jos fericita impreuna cu Rosalie.

“-Pai….nu stiu ….ce …sa zic…” am raspuns uimita.Nu ma asteptam ca el sa renunte la cateva zile pe care le avea libere pentru a le petrece alaturi de familie,doar pentru a veni cu mine,pentru a fi langa mine.

“-Ooo ba da.Sigur ca va merge cu tine.Noi te conducem acasa,sa iti iei ce vrei tu,sa iti facem bagajele repede,in timp ce Edward va ramane aici si isi va face si el bagajele.Timpul trece repede,si trebuie sa iti facem repede bagajul.” Nu apucasem sa mai comentez ca déjà eram in masina lui Alice ,iar Rosalie se urca pe bancheta din spate .

Alice zambea intr-una iar Rosalie ma privea,punandu-mi mii de intrebari din privire,stiam ca erau curioase,stiam ca vroiau detalii despre mine si Edward,dar nu avam nimic de spus,asa ca ocoleam subiectul cat de mult reuseam.

Mi-am strans bagajele incet,dar ma simteam foarte ciudat,ametita si imi era un pic rau.Deveneam tot mai palida.

“-Poate ca ar fi cazul sa mai ramai o zi aici,esti alba ca o stafie la fata.” Alice parea ingrijorata.

“-Nu…vreau sa plec…mai repede.” Am spus tipand. Era prima data cand imi pierdusem cumpatul in preajma celei mai bune prietene ale mele,era prima data cand tipasem la ea. Dar nu imi puteam controla emotiile.Ceva parca imi prelease controlul,manipulandu-ma dupa propriile reguli. Ma simteam urmarita,ma simteam controlata…dar poate ma simteam asa din cauza stresului. Inca un motiv sa plec de aici cat mai repede.

“-Te rog Alice…. Ma simt rau aici.Simt cum ceva ma domina incet aici,ma simt urmarita si ma simt controlata ca o marioneta in mainile unui papusar care incearca sa ma controleze.”

Fetele pareau sa inteleaga ce vroiam sa zic asa ca ma ajutara sa ies cat mai repede din fosta mea casa. In timp ce ma indreptam spre masina simteam cum ceva parca voia sa ma traga inapoi,vrand sa ma tina captiva,tinandu-ma in loc. Ceva ma lipise cu spatele de peretele rece al casei mele,nevrand sa ma lase sa evadez…

Ele ramasera in stare de soc atunci cand au observat ce mi se intampla.Alice a luat bagajul ducandu-l repede la masina,apoi se intoarse cu Rosalie care cu greu reusise sa imi puna la gat un lantisor cu o cruciulita drept pandantiv pentru a ma proteja.In momentul in care acea cruciulita atinsese pielea gatului meu,reusisem din nou sa ma misc,fugind in graba catre masina,plangand de frica.

E.p.o.v.

Era ora 13:00 cand fetele s-au intors ,insa Bella nu cobora din masina.

“-Bella ..iarasi a fost atacata….” Spuse Alice cu o voce stinsa. “Trebuie sa plecati cat mai  repede. Efectiv ma mir cum nu si-a rupt coloana cand a fost izbita efectiv cu putere de peretele casei,si orice a trantit-o,nu o lasa sa plece.A reusit abia sa se miste si sa fuga doar atunci cand Rosalie i-a asezat la gat cu greu lantisorul ei sfintit ,cel cu cruciulita.”

“-Doar plecati mai repede,inainte ca ea sa faca vreo cadere nervoasa.Ai mare grija de ea Edward.”

Am fugit ingrozit catre masina,privind-o pe Bella care plangea isteric.Voia sa fuga departe… iar eu aveam sa fiu langa ea,sa o ajut.

B.p.o.v.

Cand avionul decolase,nu puteam decat sa rasuflu usurata ca scapasem,simteam cum apasarea din sufletul meu era mai mica,dar o urma de indoiala tot era prezenta.Daca momentan s-a oprit doar pentru putin timp?Daca ma va ataca din nou? Gandurile fugeau in toate directiile.

“-Bella….esti bine?” ma intreba cu o voce calda tragandu-mi palma dreapta intre palmele sale tinandu-o strans.

“-Doar ma doare spatele putin…putin mai tare ce e drept.” Chicoti usor la afirmatia mea apoi facu o pauza lasandu-ma sa continui. “Ma simt foarte obosita Edward…si psihic sunt terminate.Sper ca atunci cand ajung in New York sa imi fie mai bine.”

“-O sa fie bine Bella…” imi spuse incet,apoi imi saruta fruntea.

“-Edward…multumesc pentru tot ce faci pentru mine.”

“-Voi fi mereu langa tine … ti-am zis,vreau doar sa fiu cu tine.” Apoi se intinse pentru a-si presa buzele sale catifelate de ale mele.Dulceata lor ma innebunea facandu-ma sa imi doresc mai mult.

“-Atunci voi fi doar a ta Edward…doar a ta…” i-am spus zamdindu-I in timp ce obrajii mei cred ca se inrosira.

“-Nu vreau sa te las singura cand ajungem in New York… mai ales dupa toate cele intamplate…” Edward imi spuse sarutandu-mi incet umarul.

“-Va trebui Edward… in plus,trebuie sa imi infrunt temerile de una singura.Sper sa nu mi se mai intample nimic….”

“-Dar daca apare vre-o problema,sa nu eziti sa ma cauti Bella…te rog…”

“-Desigur…” i-am raspuns incet.

Restului drumului trecu repede.ajunsi in New York ma conduse la apartamentul meu,apoi pleca.

Am intrat in casa incet,aprinzand lumina din camera de zi si asigurandu-ma ca totul e in regula.Si asa parea. In timp ce ma indreptam catre baie pentru a face un dus,lumina din  camera de zi se stinse brusc.

“Oh,Doamne…voi chema un electrician sa verifice instalatia electrica maine la prima ora.” Mi-am repetat in gand.Am mers cu pasii greoi si lenti catre dus,unde apa calda ce curgea reusea sa imi relaxeze corpul incordat.

Ma simteam mai bine acum,nu mai simteam acea tensiune,dar totusi…ceva parca inca era present in aer. “Iarasi bati campii Bella…e doar oboseala…stresul…gata.Esti in siguranta acum!” mi-am repetat in gand.

M-am indreptat catre camera mea,asezandu-ma in pat,pleoapele inchizandu-se din cauza oboselei.Adormisem,iar intunericul noptii acum imi aducea doar liniste,nu frica…

Pierdusem notiunea timpului,nu aveam habar despre cat timp trecuse de cand adormisem,dar m-am trezit instantaneu atunci cand usa de la camera mea se izbise brusc iar langa mine ,pe noptiera aparu un biletel cu un scris tremurat .

“odata ce ai privit in intuneric,odata ce ai fost cuprins de vraja si blestemul ei,e imposibil sa mai scapi.”

Capitolul 3

E.p.o.v.

Era ora 1 dimineata,iar Bella in sfarsit se trezise tipand ca din gura de sarpe.

“-Bella?Cum te simti?” am intrebat cu o voce calma si inceata.

“-Ma doare tot corpul de parca am fost batuta o saptamana intreaga.”

Ea se uita in jur cu ochii mari si speriati.”Unde sunt?” spoti ingrozita.

“-Bella…in sfarsit ti-ai revenit!” Alice o imbratisa urcandu-se pe pat langa ea. “Nu te puteam duce acasa in starea in care esti,mai ales ca nu ai pe nimeni…Te-am asezat in camera lui Edward.” Alice facu o pauza apoi continua “Bella ce s-a intamplat in seara aceasta?Iti mai amintesti ceva?”

Fata Bellei parea sa isi schimbe total expresia,de la calm si nedumerire,la o expresie plina de groaza ,de frica,de teama,de ce era mai rau.

“-Nu e posibil…E imposibil!” lacrimi incepura sa ii inunde ochii ei superbi. “Cred ca imi pierd mintile..nu nu nu ….” Tipetele si plansetele ei devenind isterice. “Tot ce imi amintesc e o umbra..o silueta.Credeam prima data ca e o persoana,poate chiar cineva dintre voi care incerca sa imi faca o gluma proasta.Am urmat-o pana am ajuns intr-o camera intunecata si apoi usile s-au inchis brusc.” Incepea sa planga din nou. “M-a trantit la pamant…m-a izbit puternic de podea imobilizandu-mi mainile si picioarele cumva ca sa nu fug…am incercat sa tip,sa strig dupa ajutor…” incerca sa vorbeasca in timp ce isi ducea picioarele la piept ghemuindu-se in pat langa Alice,care ii mangaia parul iar Rose o privea ingrozita.Pana si lui Emmett ii pierise cheful obisnuit de glume. “Buzele parca imi erau lipite…nu puteam sa tip…am incercat…am vrut sa tip dar acel ceva nu ma lasa…”

Era inca terifiata de cele intamplate,era inca mai mult decat ingrozita,puteam citi toata spaima din privirea ei.

“-E timpul sa te odihnesti Bella…maine te vei simti mai bine.” Jasper ii spusese incet,iar Alice se ridica de pe pat venind catre el si aproband din cap.

“-Bine…” apoi Bella se ridica din pat indreptandu-se incet catre iesirea din camera.

“-Unde vrei sa pleci?” Rose o intreba chicotind.

“-Pai..in camera de zi,voi dormi pe canapéa.Nu il pot fugari pe Edward din propria lui camera.” Apoi se uita in directia mea,privirile noastre intersectandu-se,facandu-mi inima sa o ia razna iar obrajii ei capatand o nuanta dragalasa de roz care o faceau sa arate atat de angelic.

“-Nu Bella,ramai aici.Eu voi dormi pe canapeaua de langa biroul meu.Tu poti sa iei patul,in plus,nu e bines a ramai singura in seara asta…” am incercat sa ii explic iar ea doar dadu din cap aproband.\

***

Era aproape 3 dimineata,iar toata lumea dormea,mai putin eu. Preferam sa ii veghez somnul Bellei,care se agita,intorcandu-se violent in pat de pe o parte pe cealalta parte a patului.

„-Pleaca….Da-mi drumul” vocea ei cristalina rasuna alungand linistea camerei. „-Te rog…lasa-ma in pace…” incepea sa planga.. „Da-mi drumul…ma doare…ma doare….te rog…ma doare! Imi e frica,lasa-ma in pace,nu imi face rau…” spunea cu o voce stinsa in timp ce puteam distinge frica din vocea ei. „pleaca…” intr-un final se trezi tipand si ridicandu-se brusc in fund ,asezandu-se in mijlocul patului in indreptandu-si privirea catre mainile pe care le avea asezate in poala sa inainte sa isi cuprinda corpul cu mainile ei micute,parca vrand sa se asigure ca inca mai e intreaga.

Nu stiam cum sa reactionez,dar simteam ca trebuie sa o protejez.Parea atat de fragila,vulnerabila…. M-am asezat langa ea strangandu-o in bratele mele.

„-Shhh, a fost doar un vis….Linisteste-te…O sa fie bine…” ii spoteam la ureche,mangaindu-i parul si incercand sa o linistesc. Ea isi ridica ochii pentru a imi intalni privirea..

„-Edward….” imi sopti numele

“-Da Bella?” i-am spotit mangaindu-I parul in continuare.

“-Multumesc…”

“-Pentru ce?” am intrebat-o confuza nestiind pentru ce imi multumea.

“-Pentru tot… mi-ai ingrijit ranile, m-ai salvat facandu-ti curaj sa intri in acea camera pentru a ma scoate afara, Pentru ca esti langa mine … “ imi vorbea incet parca incercand sa imi spuna un secret. “stii , esti un prieten adevarat.Multumesc…”

I-am zambit in timp ce i-am cuprins fata cu ambele maini,era timpul sa fac ceva ce imi doream de mult,ceva ce pana si fratii mei ma sfatuisera sa fac…pana si iubitele lor…Sa imi fac curaj sa ii spun ce simt inainte ca sans ape care o am sa expire,iar altcineva sa mi-o ia inainte.

Ea ma privea confuza,cu ochii mari ,plini de emotie. Ma rataceam atat de usor in acele oceane de ciocolata,ma pierdeam atat de usor in ei facandu-ma sa imi apropii fata mai mult de a ei pana cand nasul ei il atingea pe al meu. Nu stiam daca fac bine sau nu,poate ca avea sa fie o greseala,sau poate nu… Buzele noastre se afla la o distanta de cativa centimetri unele fata de altele,iar aceasta distant incepand sa dispara incet intr-un final ele unindu-se formand un intreg,un tot unitar. Eram vrajit de frumusetea ei,eram vrajit sunetul inimii ei care parea acum ca vrea sa ii iasa din piept,eram vrajit de obrajii eu ce aveau acum cea mai frumoasa nuanta de rosu pe care o vazusem vreodata in toata existent mea…Eram vrajit de Bella…

Buzele ei raspundeau la sarutul meu,facandu-ma sa imi pierd mintile in totalitate,buzele ei se miscau atat de timid peste ale mele,puteam simti toata emotia ce ii strabatea trupul in acest moment,puteam citi toata confuzia ce era acum in mintea ei,puteam auzi toate intrebarile pe ca inima ei mi le adresa in acest moment. Toate lucrurile bune din lumea aceasta au un sfarsit,mai devreme sau mai tarziu.

Asa e si cu sarutul nostrum,buzele noastre intr-un final departandu-se,Bella privindu-ma cu ochii mirati,nestiind parca ce sa zica.Ma privea in liniste asteptand parca sa rup tacerea,sa spun ceva,sa imi fac curaj sa vorbesc.

“-Bella… in sfarsit mi-am facut curaj sa fac ceva la ce visam dintotdeauna.Mereu am tanjit dupa buzele tale catifelate,mereu am visat sa te sarut si sa iti spun cat de mult insemni pentru mine.Chiar daca acest lucru ne va afecta in mod sigur prietenia,nu imi pasa.Te vreau doar pe tine Bella …” Bella continua sa ma priveasca in tacere.

“-La ce te gandesti?Injura-ma…spune orice vrei,doar vorbeste-mi.”

“-Edward…totul e asa….ciudat!” facu o pauza inainte sa continue de vorbit cuprinzandu-mi palma in palmele ei micute apoi o duse la in dreptul inimii ei asezandu-o acolo.Puteam simti cum inima ei batea agitata. “ Niciodata nu am crezut ca voi ajunge in ziua in care imi vei spune asta.Deci Edward…daca ma vrei doar pentru tine,atunci cu mare drag,te las sa ma rapesti pentru totdeauna.”

“-Multumesc Bella..” i-am raspuns chicotind strangandu-o la pieptul meu ea cuibarindu-se ca un copilas mic. Nu stiu cat trecuse dar intr-un final adormisem amandoi imbratisati in patul meu.

B.p.o.v.

Edward fusese o raza de lumina in intunericul aceste nopti si al acestui cosmar blestemat,pe care sigur nu il voi uita prea curand. Adormisem fericita in bratele sale pana cand ceva ma trezise. Simteam cum cineva statea langa mine privindu-ma insistent.Am deschis ochii uitandu-ma imprejur,si nu era nimeni in afara de Edward care dormea linistit.

Am coborat incet din pat uitandu-ma cu atentie prin camera si cautand ceva,nici eu nestiind sigur ce anume… Am iesit din camera lui Edward direct in hol,apoi m-am indreptat catre scari auzind televizorul mergand in camera de zi,gandindu-ma ca cineva inca nu avea somn la ora asta sau poate il uitase deschis. Si da…cred ca il uitase cineva deschis pentru ca nu era nimeni in acea camera. M-am intins dupa telecomanda ce statea aruncata pe masuta de cafea pentru a inchide televizorul,cand altceva imi atrase atentia.

Usa de la bucatarie se deschise si lumina se aprinsese instantaneu in acea incapere. Poate ca ma inselasem.Poate cineva se trezise,aprinse televizorul si apoi plecase in bucatarie ca sa manance ceva…da,era o explicatie logica,si parea atat de in stil Emmett,sigur era el. Am fugit spre bucatarie dar ca intrasem…nu era nimeni.

“Ciudat!” mi-am repetat in gand. Am deschis un dulapior din care am luat un pahar pentru a bea putina apa.M-am indreptat catre chiuveta incet cu picioarele care imi erau inmuiate de frica. Ceva rece imi atinsese umarul facandu-ma sa ma intorc,dar din nou,nu era nimeni.

Am dat drumul la robinet lasand sa curga putin apa,atat cat imi trebuia pentru a imi potoli setea. Insa nici nu apucasem sa ridic paharul catre gura,pentru ceva ma lovise peste mana,facandu-ma sa scap paharul din mana.

“-Lasa-maa in pace! Pleaca!” am tipat ca de tare ma tineau plamanii incercand apoi sa fug cat mai repede din bucatarie,insa nu ajunsesem prea departe,pentru ca ceva ma oprise facandu-ma sa cad,lovindu-ma. Ce se intampla cu mine?Cine,ce si de ce vroia sa ma imi faca rau? Lacrimile imi invadara ochii facandu-ma sa nu mai disting realitatea de ceea ce era in fata mea.Edward,care probabil auzise tipetele mele cobora in graba scarile.

“-Ooo,Doamne Bella ce ti s-a intamplat?” apoi ma ajuta sa ma ridic de pe podeaua rece in schimb nu aveam putere sa vorbesc,doar plangeam.

“-Nu stiu nici eu ce se intampla Edward…” am reusit sa vorbesc de indata ce am inceput sa ma opresc din plans. El ma conduse incet pe scari pana am ajuns in camera,apoi ma tinuse in brate pana adormisem din nou,avand din nou vise strainii.Simteam ca ceva rau ma astepta,simteam ca ceva rau se va intampla…dar nu stiam ce. Puteam spune ca adevaratul cosmar incepea sa se trezeasca la realitate,iar cele mai negre vise ale mele puteau si considerate nimicuri pe langa ce ma astepta in viitor (poate mai repede decat credeam).

Capitolul 2

B.p.o.v

Eram singura in tot acest intuneric ce incerca sa ma domine,iar corpul meu era inghetat in timp.Nu ma puteam misca,nu puteam sa strig dupa ajutor ,nu puteam sa tip… eram prinsa in capcana necunoscutului. Stateam inghetata de frica pe podeaua rece,iar singura lumina ce o puteam vedea era de la luna ce stralucea triumfatoare pe cerul sinistru al noptii. Ma simteam urmarita,si simteam cum ceva sau cineva ma tinea imobilizata pe podea.Voiam sa ma ridic,dar atunci ceva ma izbise brutal inapoi jos,lipindu-mi mainile si picioarele de podeau blestemata pe care deja o uram,era atat de rece. Am incercat sa deschid buzele sa tip,dar tot nimic.Nu imi puteam deschide gura. Buzele imi erau lipite.

Imi era frica,iar singurul lucru pe care il puteam face in afara de tremurat era sa stau intinsa ,si sa astept ca grupul meu de prieteni cu care venisem in aceasta casa ,va veni sa ma salveze.E tot ce mai puteam spera…dar neputand sa tip,usa fiind probabil blocata de acel ceva care nu imi dadea voie sa ma ridic,sigur va trece ceva pana voi gasita.

Mici soapte ce imi strigau numele puteam auzi in linistea absolut mortuara din aceasta incapere stranie,mici soapte si mici adieri reci imi atinsesera fata mea probabil alba ca varul acum de frica. Puteam simti cum cineva se juca in parul meu,desi nu era nimeni langa mine.Puteam simti cum ceva imi mangaia fata,mainile si gatul .Erau atingeri reci la fel ca si ghearele mortii. Traiam un cosmar ce speram ca se va sfarsi in curand,dar ceva imi spunea ca acesta nu era decat un inceput.

Atingerile imi trimeteau fiori reci de frica in tot corpul,si intr-un final puteam simti pe abdomenul meu o durere precum cea in urma unei zgarieturi profunde. Ma durea,dar nu ptueam tipa.Doar lacrimile ce imi invadau ochii erau singurele care nu puteau ramane prizoniere.

Intr-un final nu mai rezistam toturor acestor emotii care efectiv ma coplesisera asa ca lesinasem.

E.p.o.v.

Ne-am intalnit cu totii in holul imens de la intrarea in casa,toti mai putin Bella…unde era?

„-A vazut-o cineva pe Bella?” am intrebat ingrijorat pentru ca o vazusem ca se simtea putin ametita …

„-E pe aici pe undeva probabil…bantuie si ea prin casa.” Rasul lui Emmett zguduia casa din temelii.

„-Edward…ce te opreste sa ii spui Bellei ce simti pentru ea?” Alice se uita la mine.

„-Alice…ea nu se va uita la mine niciodata in acel fel.Crede-ma ca stiu.In plus acum nu e nici locul si nici momentul potrivit pentru o astfel de conversatie.Ne-am inteles?” Fetele chicotira cu subinteles.Stiam ca nu aveau sa renunte la subiectul acesta.

„-Edward…macar ar trebui sa lupti acum cat ai sansa si ocazia potrivita.Gandeste-te ca s-ar putea ca altcineva sa ti-o ia inainte! Acum da…incheiem subiectul pentru ca esti suficient de matur ca sa fii constient de ce e bine pentru tine…” ROsalie se intoarse.

„-Totusi…unde e Bella… E ciudat ca nu a aparut.” Alice in sfarsit se pare ca realizase ce ziceam. „Poate i s-a intamplat ceva….ar trebui sa mergem sa o cautam.”

Apoi am inceput sa ne imprastiem in toata cautandu-o.. Eu si Jasper am inceput sa urcam scarile spre aripa de vest a casei in timp ce Alice,Rosalie si Emmett au inceput sa mearga spre aripa de est. Era atat de frig in partea aceasta a casei.Era ciudat.

„-Ce ciudat … e atat de frig aici,cred ca sub 10 grade…iar afara sunt peste 30 de grade…” Jasper observase acelasi lucru ca si mine. „Intr-adevar e ceva ciudat in legatura cu aceasta casa.Ar fi cazul sa o gasim inainte sa fie prea tarziu.Ar putea fi in pericol.”

„-Ce vrei sa zici?”

„-Edward,Bella a ramas singura.E cea mai delicata si mai sensibila dintre noi .In plus stii durerile ei de cap si ametelile ei dinainte sa intre in casa?Erau un fel de premonitii….Chiar daca ceilalti nu cred in prostiile astea.Eu stiu ca e ceva ciudat aici.Trebuie sa o gasim.”

Am inceput sa deschidem fiecare camera in parte intr-un final ajungand in dreptul uneia cu usile mari de lemn de culoare neagra,iar luna ce stralucea prin fereastra parca veghea asupra acesteia.

„-A mai ramas doar asta in partea noastra de casa.Daca nu e nici aici,sa speram ca ceilalti au mai mult noroc decat noi.” Am oftat incercand sa apas pe clanta.

„-E incuiata…” am spus vazand ca era imposibil de deschis.

„-Ciudat…de ce ar incuia cineva usa unei camere intr-o casa parasita?”

„-Nu stiu….” am oftat „Sa ne intoarcem sa ii gasim pe ceilalti.” dar nu era nevoie ca Alice,Rose si Emmett venira catre noi ingrijorati.

„-Nu am  gasit-o si am incercat absolut fiecare usa in camera…” Alice avea o voce ingrijorata.

„-Toate camerele…erau deschise?” am intrebat.

„-Da toate! ” Rosalie parea ingrozita de acum.

Stateam cu totii ,efectiv nedumeriti,ingorziti,ingrijorati.  Nimeni nu stia unde sa o mai caute pe Bella si nu avea unde sa dispara.

„-Cee facem?Nu putem pleca fara ea…” Alice se uita cu ochii ingrijorati la Jasper.

„-Ati incercat sa o sunati?” am intrebat .

„-Da…doar ca telefonul ei e inchis…asta e …ciudat.Isi incarcase telefonul inainte sa plecam si nu are obiceiul de a-si inchide telefonul intentionat.” Alice raspunse uitandu-se in podea.

Stateam rezemat de peretele de langa usa,cand am simtit ceva rece atingandu-mi barbia facandu-ma sa ma uit in jur.

„-Ce naiba?! ” am auzit vocea lui Rosalie.”Ceva m-a tras de par.Emmett…te joci cu mine?Incerci sa ma sperii? Potoleste-te…”

„-Scumpo…nu am facut nimic.Eu sunt langa Edward.” Apoi fata lui Rosalie impietri si tacu.

„-Ceva ciudat se intampla aici.Si orice ar fi,nu e de bine.Sa o gasim pe Bella si sa plecam.” Alice spuse cu o voce care ii tremura.

In momentul urmator usa incuiata(teoretic incuiata) se intredeschise scotand un scartait care putea sa bage pe oricine in mormant de frica.

„-Are cineva curaj sa intre?” Jasper se uita in jur la fiecare,dar nu puteam sta deoparte asa ca nu am gandit,ci am intrat direct in camera imensa.

Langa fereastra,in lumina lunii ,pe podeaua rece puteam vedea o fata care statea intinsa pe jos,parand mai mult moarta decat vie.Nu putea fi alta decat Bella si m-am grabit catre ea ridicandu-o in bratele mele.Ma uitam la ea si puteam vedea mici pete de sange pe tricoul ei in jurul abdomenului si niste zgarieturi foarte urate pe mainile ei.Zgarieturi care pareau a fi provocate de cineva.

Am iesit cat am putut de repede cu ea din acea camera,ceilalti ramand socati cand o vazura pe Bella in halul acesta. Am coborat scarile in graba  cu ea in brate si am intrat cu totii in masina .Emmett a fost cel care a pornit masina si a condus ca un nebun.Era la fel de ingrozit ca noi ceilalti.

***

Dupa jumatate de ora am ajuns acasa si am asezat-o pe Bella pe patul din camera mea.Fetele stateau lipite de ea,neparasindu-o nici o clipa precum niste prietene adevarate. Pe Jasper si Emmett a trebuit sa ii dam afara pentru ca nu cred ca Bella si-ar dori ca ei sa o vada dezbracata.Alice ii dadu tricoul si blugii Bellei jos,iar ochii ni se marira de soc cand vazusem numeroasele vanatai de pe corpul ei.Pe abdomenul ei erau 3 zgarieturi late de aproximativ 12 cm carora a trebuit sa le pun copci cat de repede am putut.noroc ca aveam trusa mea cu ustensilele mele medicale cu mine.Pe brate erau aceleasi zgarieturi,doar ca mai putin profunde,pe care doar le-am dezinfectat si bandajat in graba.

Ce putea sa ii provoace ranile alea? Am iesit din camera,lasandu-le pe fete sa o imbrace pe Bella apoi va trebui doar sa asteptam pentru a afla ce i se intamplase in acea noapte.

Capitolul 1

Vacanta,in sfarsit,dupa un an atat de agitat in care doar examene ,proiecte,cursuri…. Ma bucuram ca in sfarsit imi revedeam prietenii si aveam in sfarsit ceva mai mult timp liber pentru mine.Eram in casa familiei Cullen acum,cu Alice si Jasper,Rosalie si Emmett si Edward .

Edward si Emmett erau singurii care isi luasera o saptamana libera pentru a o petrece cu totii impreuna,ei terminasera studiile.Edward era medic acum,iar Emmett era avocat.

Stateam pe covorasul alb de blanita din fata semineului din camera de zi ,gandindu-ma la visele ciudate pe care le aveam in ultima perioada.Ceva se intampla cu mine,nu mai avusesem cosmaruri si vise premonitorii de ani buni ,si acum se pare ca ele se intorsesera la mine,pe nepregatite.

“-Bella…” vocea lui se auzea de langa mine.

“-aaa…da Edward?”

El chicoti.

“-Nu esti atenta Bella.” Se planse Alice. “S-a intamplat ceva?”

“-Sunt bine doar ca visele….au revenit.Ceva se intampla cu mine,am un presentiment ca ceva rau se va intampla.Inca de cand ne-am intors in Forks pentru vacanta…”

“-Poate e doar oboseala Bella.Apropo …Ai auzit de casa familiei Wilkes?Mai exact fosta casa a familiei Wilkes?”

“-Nu Alice ,de ce?Nu mai locuiesc acolo?Ce s-a intamplat…” i-am raspuns curioasa.

“-Stii,s-au intamplat lucruri ciudate acolo… Acum nimeni nu vrea sa cumpere casa aia pentru ca se zice ca e bantuita.Acum nu stiu ce sa zic …” incepeam sa devin tot mai interesata vrand sa aflu cat mai multe despre acea casa.

“-Familia Wilkes s-a mutat din acea casa acum cateva luni.Acum casa e abandonata.Am auzit ca totul era un haos acolo.Un haos total,mai ales noaptea. Se auzeau pasi,mereu se simtea o prezenta straina in preajma lor,se auzeau voci…dar asta nu e nimic…Intr-o seara Doamna Wilkes ramasese singura,si cineva sau ceva o blocase in camera ei,trantindu-o pe ea la pamant si aparandu-i din senin fel de fel de zgarieturi si vanatai pe maini sip e picioarele el,ca si cum cineva ii facea rau….Asta a pus capac,si familia Wilkes s-a mutat chiar a doua zi dupa acel incident.” Rosalie vorbea incet,aproape in soapta.

“-Prostii scumpo” ii spuse Emmett razand. “Stii ca nu exista fantome,stii ca tipa aia era dusa cu capul,nu m-ar mira daca si-ar fi inscenat singura toate aceste lucruri doar pentru putina atentie…In plus,nu cred nimic din toata aceasta povestioara care circula si se vinde ca painea calda pe aici…Sunt doar prostii.Si in plus cum iti explicit faptul ca doar Doamna Wilkes a auzit si a vazut tot ce se intampla,iar sotul ei nu vazuse nimic? ”

“-Poate ca sunt,poate ca nu… ei stiu mai bine ce s-a intamplat acolo.In plus,pentru prima data,ai gandit si tu logic Emmett ” Alice ii spuse zambind.

“-De fapt, stiti ca acea casa are o istorie mai veche,mai exact terenul pe care e construita acea casa.Am  citit acum ceva timp in urma ca exact in acelasi loc fusese o alta casa,in care locuise o tanara pe numele de Sarah Ripley.Ea locuise in California impreuna cu sotul ei si fiica lor Annie,dar dupa moartea lor,tanara Sarah in varsta de 38 de ani,se intoarse inapoi aici in Forks.Se zice ca familia ei fusese bllestemata,fapt care a condus la decesul prematur al sotului si al fiicei sale. Lumea se indoia de stabilitatea ei mintala pentru ca ,odata ajunsa in Forks, isi propusese sa construiasca o casa pentru spirite,o casa ce va conduce la ruperea blestemului adus asupra familiei sale,si sperand ca astfel viata ei va fi crutata.Casa pe care o construise era ciudata,geamurile erau de forma usilor,scarile aveau fiecare catre 13 trepte,casa avand 13 toalete,13 camere,13 usi, 13 ferestre;avea o manie pentru cifra 13… Ce era si mai rau era ca se apucase de vrajitorie,lumea acuzandu-o de aceste lucruri ,fapt care i-a adus si sfarsitul. Niste oameni,inarmati cu torte s-au indreptat catre casa ei,intr-o noapte furtunoasa,dand foc la intreaga casa. Sarah a jurat in acea noapte ca moartea ei nu e posibia,si ca se va intoarce oricand doar pentru a se razbuna.” Jasper facu o pauza apoi isi continua restul povestii. “Se zice ca Familia Wilkes a maniat-o prin construirea unei locuinte noi,deasupra fostei sale case,iar Dna Wilkes se zicea ca avea anumite abilitati de a putea comunica cu lumea de dincolo….In plus au mai fost si alte familii care au locuit acolo,dar nu au rezistat mai mult de 3 saptamani in acea casa,si se mutau foarte repede de acolo…”

“-In cazul in care nu stiati…Dna Wilkes s-a sinucis acum 2 saptamani in  urma.” Edward se uita catre Rosalie,Alice si Jasper,in timp ce Emmett ramase cu gura larg deschisa.

“-Din ce motiv?” spuse Rosalie speriata.

“-Din cate stiu de la Carlisle,avea depresii,halucinatii … vorbea uneori ca si cum ar fi cu totul o alta persoana… “

“-Interesant…” a fost tot ce am putut raspunde.

Emmett schimbase subiectul dupa aproximativ cinci minute vrand ca atmosfera din camera aceasta sa fie cat mai degajata,si reusise intr-o oarecare masura.Dar gandurile mele se intoarsera de unde plecasera.La visele mele ciudate apoi la povestea lui Jasper.

“-Bella…pari distrata astazi…te simti bine?” Alice parea ingrijorata.

“-Da …cred ca da….sunt doar obosita …” am incercat sa ii raspund calm in timp ce mintea mea incerca sa se gandeasca la povestea lui Jasper.

“-Bine…ma gandeam ca inca mai suferi dupa fostul tau prieten,Andrew….” Imi spuse zambindu-mi larg apoi indreptandu-si ochii catre fratele sau Edward. “Stii Edward,Bella e disponibila…in sfarsit,ai face bine sa ai suficienti neuroni incat sa faci o miscare,e potrivita pentru tine.” Ochii mi s-au marit de soc.Alice?Ce spusese? Eu si Edward? Asta e …ridicol ?! sau poate…

“-Alice!Potoleste-te!” Rosalie ii atrase atentia. “Lasa-i in pace si nu o mai fa pe cupidon.” Apoi se departa.

“-Stiti,am o idée…” Jasper ne distrase in cele din urma.

“-CE!?” am strigat cu totii.

“-Ce-ar fi sa mergem intr-o vizita la casuta familiei Wilkes…si asa e parasita.Macar sa vedem si noi ce e in neregula cu ea.”

“-Jazz…eu ma bag…” ii spuse Alice incolacindu-si bratele in jurul gatului sau apoi sarutandu I delicat buzele.

“-Nu stiu daca e o idée chiar atat de buna… eu nu prea vreau sa ma risc.Daca totusi este o legatura intre moartea acelei femei si casa unde a locuit?Adica totusi….” Rose era retinuta in a lua o decizie,poate ca temerile ei aveau sa fie fondate.

“-Haide iubito…doar nu dai crezare in toate porcariile astea de doi bani.Nu?Adica e …putin probabil? Nu fi lasa,vino cu noi..” si cu asta Emmett reusise sa o convinga si pe Rosalie sa intre in jocul nostru putin macabre si sumbru…cercetarea unei asa zise case blestemate si bantuite.

***

Dupa aproximativ 2 ore,eram cu totii in fata acelei case. Era pentru prima data cand o vedeam cu acesti ochi.Era atat de sinistra si avea ceva care parca imi spunea sa ma intorc,sa fug cat ma tin picioarele. Pentru prima data pe langa sentimental de frica ,un fior rece imi strabatu intregul corp.Voiam sa ma intorc.

“-Eu nu merg.” A fost tot ce am putut raspunde iar ceilalti se intoarsera catre mine cu expresii amuzate pe fetele lor.

“-Bells…sa nu zici ca iti e frica…” Emmett incepu sa rada apoi imi dadu o lanterna in mana. “Nu te prosti…vii cu noi.”

De ce oare aveam impresia ca voi regret daca voi intra in casa?Incepeam sa ma simt din ce in ce mai ametita in timp ce simteam cum pieptul meu devenea tot mai greoi. Orice ar fi… presimt ca ceva rau avea sa se intample.

Ceilati incepura sa se indrepte incet catre casa ,eu ramanand in urma mergand incet,cu pasii lenti de parca picioarele mi-ar fi ghidate de cineva.

“-Bella…” cineva ma strigase si din reflex m-am intors sa vad cine e,dar nimeni in jur,doar liniste si intunericul noptii. “Bella…cred ca incepi sa bati campii.” Incercam sa imi repet in gand.

Am intrat in casa incercand sa luminez cu lantern drumul din fata mea,ceilalti au mers inainte fiecare in directia lui. Analizam cu atentie in timp ce ma rataceam in casa cea imensa,fiecare detaliu legat de structura ei.Trebuia sa recunosc ca din povestea lui Jasper,lipsea esentialul,ca aceasta casa,chiar daca nu era la fel cum arata pe cand acea Sarah locuia aici,era la fel de infricosatoare,la fel de macabra.

“-Ati gasit ceva interesant pe aici?” vocea lui Emmett se auzea rasunand dintr-una din camera.

“-Nu…” Alice si Rosalie strigara odata.

Un lucru imi captase atentia,o usa era intredeschisa,iar in pragul ei puteam vedea umbra unei personae.Parca se zicea ca e abandonata.M-am indreptat incet catre camera in cele din urma deschizand usa si aruncand o privire inauntrul ei.

“Ce naiba?Puteam sa jur ca e cineva aici!” mi-am spus in gand in timp ce paseam incet pe acea podea care scartaia la fiecare pas al meu iar un chicotit diabolic se auzea in spatele meu in timp ce usa se izbise brusc inchzandu-se violent si facandu-ma sa termur de frica.

“-Emmett….jur ca te strang de gat can dies de aici!” am tipat in timp ce incercam sa ma linistesc. Insa nu raspunsese asa ca am plecat cu pasi micuti catre usa incercand sa o deschida.Spre surprinderea mea insa ,era blocata…

“-Baieti…nu e amuzant.Dati-mi drumul!” am tipat crezand in continuare ca cei raspunzatori de toate aceste lucruri erau glumetii de Jasper,Emmett si Edward, iar Alice si Rosalie fiind posibile complice la toate aceste lucruri.

“-Emmett…te ia naiba daca nu deschizi usa!” dar inca nimic.Poate ca el nu avea nici o vina si intr-adevar ceva se petrecea aici. “Lasati-ma sa ies de aici! Nu e amuzant!” am tipat pentru o ultima data,insa nimic…

Am inceput sa tip, in speranta ca cineva dintre ei m-ar putea auzi,insa nimic… Totul era atat de ciudat pana cand totul devenise negru in fata ochilor mei.